„Dar știu că n-aveți în voi dragoste de Dumnezeu”. Ioan 5:42

Te-ai întrebat vreodată cum se face că jumătate dintre pastorii noștri au o problemă cu pornografia, după cum arată statisticile? Țara noastră este plină de seminare și Școli Biblice conduse de oameni învățați, devotați și înzestrați, totuși mulți dintre misionarii noștri se masturbează uitându-se la pornografie. Cum pot să treacă acești oameni prin centrele noastre educaționale, să știe atâtea despre adevărurile dumnezeiești (în greacă și ebraică) și să fie în secret dependenți de păcatul sexual?

Ceva lipsește.

În cartea sa „So You Want to be Like Christ” (Așadar vrei să fii ca și Hristos), Chuck Swindoll scrie:

„Nu voi uita niciodată o scrisoare a unui absolvent al Seminarului Teologic din Dallas, unde sunt rector. Scria despre recunoștința pentru anii petrecuți în seminarul nostru plăcut. Ceea ce m-a îngrijorat a fost regretul său pentru faptul că, acunci când a ajuns la seminar, era profund îndrăgostit de Isus; însă când a plecat, a fost mai îndrăgostit de textul biblic. Din toate motivele corecte, profesorii noștri l-au învățat cum au știut mai bine Scripturile, iar el a plecat iubind Biblia mai mult decât îl iubea pe Mântuitorul său. Pentru a folosi cuvintele lui Pavel „șarpele l-a ademenit”. După câțiva ani grei ca și misionar, și-a dat seama că era necesar „să-L iubească pe Hristos”.

Swindoll continuă:

„Mesajul creștinității devine repede un sistem de luminare a gândurilor în loc să fie o simplă chemare de a ne îndepărta de păcat și de a căuta relația cu Dumnezeu. Dorința de a obține mai multe cunoștințe teologice (cât de bine este aceasta) a înlocuit chemarea de a-L cunoaște îndeaproape…”.

Am stat de vorbă și am corespondat cu pastori care se luptă cu pornografia și de multe ori, poveștile lor sunt asemănătoare. Au fost atrași de pornografie sau au devenit dependenți de sex la o vârstă fragedă, l-au descoperit pe Dumnezeu și mai apoi au mers la seminarii sau Școli Biblice unde au învățat teologia corectă – și au continuat să-și trăiască viața dublă asemenea unui Jekyll și Hyde creștin.

În cartea sa  „What’s So Amazing About Grace?” (Ce este atât de minunat despre Har?”, Phillip Yancey scrie:

„La Școala Biblică sau Tabăra Creștină sau chiar și în Biserică, toată lumea învață cum să pară „spirituală”. Accentul pus pe superficialități ajută oamenii să se prefacă, să se adapteze, chiar dacă în adâncul lor înăbușă sau ascund probleme interioare. După ani de la terminarea Școlii Biblice, am aflat că unii dintre colegii mei sufereau de tulburări interioare severe – depresii, dependențe – care nu au ieșit la iveală în timpul petrecut acolo. S-au concentrat în schimb să-ți adapteze comportamentul după așteptările celor cei din jur”.

Pastorii cu care am stat de vorbă sunt de multe ori experți în „a se preface și a se conforma”. Puțini ar crede că un om al lui Dumnezeu s-ar masturba uitându-se la materiale pornografice, așa că este ușor să își „ascundă probleme interioare”. Cei mai mulți sunt oratori înzestrați care pot ține predici minunate despre dragostea lui Dumnezeu.

Pot stăpâni greaca, însă nu cunosc harul; acesta nu le-a pătruns niciodată în suflet. Faptele lor dovedesc aceasta, deoarece bărbatul sau femeia a căror inimă este plină de dragostea lui Dumnezeu nu sunt interesați de falsuri cum ar fi pornografia. Am observat că, de multe ori, unui pastor îi vine mult mai greu să înțeleagă mesajul harului decât unui om de rând; ei se fixează atât de mult pe cunoștințele, talentul și aparentul succes în misiunea lor de pastori, încât sunt orbi la slăbiciunea lor.

În „The Pursuit of God” (În Căutarea lui Dumnezeu), AW Tozer scrie:

„În zilele noastre nu avem lipsă de predicatori ai Bibliei care să facă cunoscute principiile doctrinei lui Hristos, însă prea mulți dintre aceștia par mulțumiți să predea fundamentele credinței an de an, în mod curios inconștienți că nici în predica lor, nici în viața personală nu simt Prezența sau ceva deosebit. Predică celor credincioși care simt în pieptul lor o dorință pe care predica lor nu o satisface… Este ceva solemn, nu e un scandal neînsemnat în regat, să îi vezi pe copiii lui Dumnezeu murind de foame în timp ce sunt așezați la masa Tatălui. Adevărul cuvintelor lui Wesley ni se arată în fața ochilor:

„Ortodoxia, sau părerea bună (despre teologie) este, în cel mai bun caz, doar o parte mică din religie. Cu toate că un comportament corect nu poate exista fără convingerile corecte, totuși convingerile corecte pot exista fără comportamentul  adecvat. Se poate să existe o convingere corectă în legătură cu Dumnezeu, lipsită de dragoste sau de un comportament potrivit față de El. Satana este dovada acestui fapt”.

… O mare parte din biserică a uitat complet arta închinării și în locul acesteia a venit acel lucru ciudat și străin numit „program”. Cuvântul acesta a fost împrumutat din teatru și s-a atribuit cu o regretabilă înțepleciune, acestui tip de serviciu public, ce trece acum drept închinare”.

Tozer, un pastor de aproape 40 de ani care a scris mai mult de 40 de cărți, a publicat „În Căutarea lui Dumnezeu” în 1949. Ar trebui menționez că Tozer nu a fost la liceu, la facultate sau la seminarii teologice. Hristos a fost prima dragoste a lui Tozer și ceea ce s-a revărsat din această relație a fost izvorul puterii pentru misiunea lui Tozer.

Seminariile noastre și Școlile Biblice fac o muncă excelentă învățându-i pe bărbați și femei Cuvântul lui Dumnezeu, însă nouă ne lipsesc inimile lor. Pentru mult prea mulți „fiindcă bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața, de aceea buzele mele cântă laudele Tale” (Psalmii 63:3) este o învățătură sau principiu pe care îl predică duminică dimineața, nu este ceva ce ei au gustat.

Dacă aș putea organiza eu un seminar Blazing Grace, ne-am concentra pe inimile studenților noștri; scopul nostru ar fi să îi vedem cum se îndrăgostesc de Hristos. Seminarul Blazing Grace ar fi menit să suplimenteze și complementeze (nu să înlocuiască) centrele noastre de învățare teologică.

Seminarul nostru s-ar ține într-un loc liniștit, izolat unde bărbații și femeile Îl vor putea căuta pe Dumnezeu, poate undeva în mijlocul pădurilor înverzite din munții din Colorado. (Și în deșerturile din California ar merge, dar nu cred că soția mea ar dori să locuiască acolo). Complexul ar dispune de o sală principală, o sală de mese și 50 de camere de o persoană; am putea lua 50 de persoane tot la două săptămâni. Nu ar exista nici un televizor sau calculator în camere, numai un CD player pentru muzică.

Pe ușa sălii principale ar fi un afiș pe care ar fi scris: „Nu sunt accepate măști; intrare doar pentru cei distruși sufletește”. Aici nu este un loc în care să te joci de-a Bunul Creștin sau să încerci să te conformezi unor reguli; aici căutăm relații adevărate. Pentru ca Seminarul Blazing Grace să fie un loc sigur, toți participanții vor fi rugați să semneze un contract de confidențialitate, astfel încât tot ceea ce se va discuta să nu fie dat mai departe.

Cursul nostru ar dura 2 săptămâni și ar acoperi următoarele:

Săptămâna 1, Ziua 1:  Izolarea este moarte

În fiecare zi a cursului, un nou set de versete vor fi puse pe tablă în fața sălii în care ne întâlnim toți.  Versetele de astăzi sunt:

Cel ursuz caută ce-i place lui, se supără de orice lucru bun. Proverbe 18:1

Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare. Proverbe 28:13

Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pe alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. Iacob 5:16

Instructorul nostru (eu) dă tonul și spune povestea lui cu o sinceritate exceptională; studenții noștri nu se vor simți confortabil pentru a se deschide, dacă instructorul lor se ascunde în spatele unui turn de fildeș.

Apoi, de la fiecare persoană din încăpere se va cere să facă la fel; le cerem să ne spună ce legătură au cu desfrâul, masturbarea, pornografia, aventurile, drogurile, alcoolul sau lăcomia. Îi întrebăm cum le merg căsniciile și îi rugăm să descrie cum a fost relația cu tatăl și cu mama lor. Fiecare aspect din viața lor va fi explorat, studiat, cercetat și testat. Este mai bine să scoatem aceste lucruri la lumină acum, într-un loc sigur decât să așteptăm până la marea lovitură, ani mai târziu.

În siguranța și acceptanța acestui mediu și cu cărțile pe masă, încep să se formeze relații apropiate și procesul de vindecare începe. Unii vor împărți dureri și secrete pentru prima dată în viața lor. Terminăm fiecare zi rugându-ne unii pentru alții în felul în care ni s-a arătat în Iacob 5:16.

Săptămâna 1, Ziua 2: Suferința 101

Toți am ajuns ca niște necurați, și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toți suntem ofiliți ca o frunză, și nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. Isaia 64:6

Scopul nostru azi este să ne ajutăm studenții să își vadă viața drept o tragedie fatală. O să îi ducem în sfera mândriei, orbirii și a motivelor denaturate. Îi provocăm să spună toate motivele egoiste pentru a se implica în sluja păstoriei (de exemplu pt. că este nevoie de ei, să primească admirația și recunoștința celorlalți sau să câștige dragostea lui Dumnezeu). Le arătăm standardul imposibil al lui Dumnezeu în legătură cu puritatea sexuală („dar eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui” Matei 5:28) pentru a-i face să înțeleagă că, dacă încearcă să fie sinceri, nu pot să împlinească în nici un fel cerințele lui Dumnezeu de sfințenie interioară. Îi ajutăm să vadă că predica trebuie să vină numai prin puterea lui Dumnezeu, așa că nu mai trebuie să valoreze sau să se încreadă în propriile lor eforturi, aptitudini, educație sau capacități.

Pentru succesul studenților noștri este important ca ei să își accepte suferința; fără a face aceasta, ei vor continua să se încreadă în ei înșiși și vor cădea victime ale plăcerii carnale. În inima lor nu trebuie să existe nici o urmă de îndoială că sunt disperați după Dumnezeu.

Săptămâna 1, Ziua 3: Dezvelirea minciunilor interioare

„Cel ce nu primise decât un talent a venit și a zis: Doamne, am știut că ești om aspru, care seceri de unde n-ai semănat și strângi de unde n-ai vânturat.” Matei 25:24

În ziua a treia îi ajutăm pe studenți să vadă minciunile pe care și le-au însușit despre ei înșiși, despre Dumnezeu și ceilalți iar apoi le comparăm cu adevărul. Bărbatul sau femeia care se refugiază în pornografie, droguri, lăcomie sau în muncă arată prin aceasta că îl consideră pe Dumnezeu drept un „bărbat dur” care nu îi iubește. Minciuna principală care îi duce la falsificarea harului este că „Nu pot fi iubit de către Dumnezeu sau de ceilalți; sunt fără de valoare”.  Aceste minciuni trebuie dezvăluite, smulse și aruncate pentru ca adevărul dătător de viață al dragostei lui Dumnezeu să poată prinde rădăcini în adâncul inimii lor.

Săptămâna 1, Ziua 4: Înfruntarea rănilor

O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. Proverbe 17:22

În procesul de descoperire a minciunii interioare, vor ieși la iveală și răni care trebuie vindecate, cum ar fi abuz, neglijare, abandon. Fără îndoială, unii au trecut prin traume cum ar fi abuzul sexual și vor avea nevoie de atenție personală. Acestea sunt rănile în jurul cărora s-au format minciunile și rușinea; fără a vindeca aceste părți, ei vor continua să se lupte cu această barieră spirituală care îi împiedică să primească dragostea lui Dumnezeu.

Săptămâna 1, Ziua 5: Harul

Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți). El ne-a înviat împreună și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăție a harului Său, în bunătatea Lui față de noi în Hristos Isus. Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. Efeseni 2:4-10

În ziua a cincea ne concentrăm asupra darului neprețuit al harului lui Dumnezeu pentru studenții noștri. Pentru a fi conducta dragostei Lui, ei trebuie să o primească în inima lor; ceea ce nu a fost primit nu poate fi dat mai departe celorlalți. Fără dragostea lui Dumnezeu în inima lor, misionarii noștri în formare nu vor fi mai mult decât sunetul gol al unei arame sunătoare.

Fiecare păcat pe care l-au făcut este spălat de sângele de pe cruce, nu contează cât de bolnav, rușinos sau secretos a fost și indiferent de ce le-au făcut alții. Ei doar trebuie să accepte darul harului și dragostei lui Dumnezeu; nu pot să îl câștige doar devenind predicatori sau făcând fapte „pentru Dumnezeu”. Nu este nici un zid de sărit, nici o învățătură teologică de stăpânit pentru a elibera secretul harului Lui.

„Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă as avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic”. 1 Corinteni 13:1-2

Săptămâna 2, Ziua 1-5:  Căutându-L pe Dumnezeu

Iosif a petrecut doi ani în închisoare înainte să fie numit vicepreședintele Egiptului. Moise a păscut oile 40 de ani în sălbăticie înainte ca Dumnezeu să îl cheme să conducă poporul lui Israel afară din Egipt. David a petrecut mulți dinte anii lui din tinerețe singur, păstorind oile. Ioan Botezătorul a crescut în sălbăticie. Isus a fost singur în deșert timp de 40 de zile înainte să își înceapă misiunea Sa pe pământ. Pavel a petrecut ani în închisoare scriind scrisori care alcătuiesc o mare parte din Noul Testament. De multe ori, Dumnezeu i-a pregătit pe cei pe care urma să-i folosească în puterea Sa, ținându-i o bucată mare de timp singuri, doar cu El.

Studenții noștri vor petrece 5 zile căutând chipul lui Dumnezeu. În fiecare zi din a doua săptămână ei vor fi trimiși afară, în sălbăticie pentru a-L căuta pe Dumnezeu singuri. Nu îl vor căuta pe Dumnezeu și de exemplu pe Dumnezeu și eliberarea de păcate, sau pe Dumnezeu și succesul în predică sau orice alt și, ci numai pe Dumnezeu singur.

Aceste versete sunt afișate în timpul celei de-a doua săptămâni:

Luni:

Domnul Se uită de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere și care să caute pe Dumnezeu. Psalmii 14:2

Marți:

Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În liniște și odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră.” Isaia 30:15

Miercuri:

Mă veți căuta, și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima. Ieremia 29:13

Joi:

Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Și nu vreți să veniți la Mine ca să aveți viața! Ioan 5:39-40

Vineri:

Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor. Care nu săvârșesc nici o nelegiuire; și umblă în căile Lui. Psalmii 119:2-3

În procesul de căutare a Domnului, studenții noștri vor descoperi minunatul mister al comunicării silențioase cu Dumnezeul cel Viu. La început va fi greu să tacă și să asculte pentru o perioadă lungă de timp; ieșind din rutina extremă de muncă este împotriva stilului lor de viață în care „trebuie să facă ceva pentru Dumnezeu”. Atunci când mintea se liniștește se întâmplă ceva straniu; pacea se strecoară în ei; inimile lor se înmoaie și se deschid puțin și destăinuie o nevoie adâncă de Dumnezeu. Foamea lor de Dumnezeu crește iar ei Îl caută și mai profund.

În timp ce se odihnesc în Prezența Lui în timpul săptămânii, studenții noștri au ochii deschiși. Dintr-o dată își dau seama că Dumnezeu îi înconjurase cu dragostea Sa în fiecare zi din viața lor; doar că ei erau orbi și nu vedeau aceasta. Inimile lor se deschid de-a întregul într-o dragoste pătimașă pentru El și toate celelate din viața lor își pierd importanța pe loc. „Dragostea ta este mai bună decât viața” nu mai este doar o teologie; acum este mai reală, puternică și prețioasă decât orice altceva pe pământ.

Misionarii care și-au înfruntat suferința știu cât de important este ca biserica să devină un loc sigur unde ceilalți să își poate aduce la lumină păcatele lor ascunse și să primească harul. Deoarece Dumnezeu este primul în inimile lor, ei se concentrează în a-L mulțumi pe Dumnezeu decât pe ceilalți și nu mai au nici o problemă în a proclama tot adevărul lui Dumnezeu.

Cei care și-au umplut inimile cu dragostea lui Dumnezeu ard de nerăbdare de a-i îndrepta și pe ceilalți către El. Au un dezgust față de „acel lucru ciudat și străin numit program” despre care vorbea Tozer, deoarece programele nu pot umple o inimă goală cu dragostea lui Dumnezeu. Eliberați de nevoia de a-i impresiona pe ceilalți sau de a încerca să Îl câștige pe Dumnezeu prin predică, ei se încred acum total în puterea și îndrumarea Lui, transformându-se în dinamită spirituală în mâinile Sale. Viața este acum o aventură strigătoare de credință și Domnul poate hrăni mai mulți prin intermediul lor,

„Și unul din ei, un învățător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Isus i-a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot  sufletul tău și cu tot cugetul tău.” Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă”. Matei 22:35-38.

Cea mai importantă întrebare în viață nu este dacă știm Biblia, ci dacă Îl iubim pe El; inima apare prima în cea mai mare poruncă, în vreme ce cugetul este ultimul. (Ce bărbat a spus vreodată soției sale: Te iubesc cu tot cugetul meu?) Dacă vrem să îi pregătim pe misionarii noștri pentru a deveni unelte iscusite în mâinile Stăpânului trebuie să le căutăm atât inimile cât și cugetul.

De fapt biserica are nevoie de inima fiecăruia.

„Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos, și să fiu regăsit în El nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credința în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credință. Și să-L cunosc pe El și puterea învierii lui, și părtășia suferințelor Lui, și să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip dacă voi putea, la învierea din morți.” Filipeni 3:7-11