Întotdeauna ademenește
● a proape întotdeauna lucrează prin simțurile plăcerii (alcool, droguri, sex, plăcerea de a câștiga, dependență de mâncare, etc).
● începe încet – persoana se bucură și simte plăcerea pe care a căutat-o; pe măsură ce dependența crește, devine mai mult o greutate și mai puțin plăcere.
● Decum o persoană a depășit linia invizibilă și a devenit complet dependentă, își pierde dreptul de a decide singură; trebuie să facă ceea ce îi dictează dependența.
● În dependența totală, persoana pierde orice plăcere în acea activitate; devine sclavie, să repete mereu acea activitate dictată de dependență (să bea, să facă sex, să consume droguri, să mănânce în exces, să joace la pariuri). Plăcerea este înlocuită cu o durere emoțională puternică și întotdeauna cu efecte fizice, emoționale și spirituale negative și devastatoare.
Întotdeauna izolează și condamnă
● Pe măsură ce activitatea continuă, dependența continuă să crească înăuntrul persoanei. Persoanele vor începe să se comporte anti-social și de multe ori, să se autodistrugă. Pot începe să se implice în alte activități cum ar fi: furtul, minciuna, aventuri în afara căsniciei, aventuri de o noapte, bătăi, probleme cu autoritățile (aproape întotdeauna dezvoltă probleme de atitudine în fața autorităților cum ar fi poliția, instituțiile, etc).
● Dependența provoacă sentimente puternice de rușine, vinovăție și respect de sine scăzut.
● Dependența știe că trebuie să izoleze pentru a putea distruge, așa că îi spune persoanei că „nu este bună”, o convinge că este nemeritată și neînțeleasă și creează vinovăție și rușine pentru a crește numărul de acte „păcătoase”. Odată format acest cerc, se instalează disperarea iar persoana intră într-o stare de: „este inutil, nu pot să mă opresc, atunci de ce să încerc”. Starea de dependență este acum aproape completă.
● În procesul de distrugere lentă, două relații sunt ori distruse grav, ori distruse complet:
● cea cu Dumnezeu și
● cu familia, prietenii și colegii.
● Încetul cu încetul va fi dat la o parte tot ceea ce stă între acea persoană și dependența sa. Din acest motiv, dependența este deseori numită „Marele Transformator”.
Întotdeauna leagă
● Lipsa de apărare numită câteodată „lipsă de putere” crește până când victima nu mai are deloc voința să comită actul distrugător, adică a predat voința sa complet actului distrugător. De aceea dependența înseamnă sclavie în final, în sensul literal, și devine atât de distrugătoare pentru oameni. Doar puterea omenească singură este incapabilă să elibereze din această sclavie finală. Decăderea completă în stadiul final al dependenței este atât de puternică, încât nici măcar persoana în cauză nu poate să creadă. Persoana se simte încarcerată, prinsă și legată cu lanțuri, de obicei este pur și simplu șocată de faptul că nu este în stare de a pune capăt acestei activități.
Întotdeauna distruge
● Din momentul în care persoana este prinsă, dependența cere tot mai mult ca actul distrugător să fie înfăptuit. Fie băutură, droguri, sex în diferite forme, distrugerea și cercul vicios pe plan mental, emoțional, fizic și spiritual continuă de acum într-un ritm devastator. Acest stadiu ar putea fi numit „ultima răsuflare” deoarece fără intervenție nu există nici o speranță de salvare pentru această persoană. Boala fatală este acum adânc înrădăcinată și „cancerul dependenței” va mânca persoana până când aceasta este complet distrusă (din punct de vedere fizic, mental și/sau emoțional – căci partea spirituală este oricum deja pierdută).
Întotdeauna cere intervenție spirituală
● În timpul muncii mele cu dependenții (deci și cu mine însumi) în ultimii 26 de ani, inclusiv cu cei care suferă de două sau mai multe dependențe, pot spune fără nici o reținere că nu am văzut niciodată pe cineva care să iasă din această spirală distructivă prin propriile puteri sau doar prin ajutorul altcuiva (incluzând doctorii, psihiatrii și alți consilieri).
Însă ceea ce am constatat mereu, fără îndoială, a fost faptul că eliberarea din sclavia dependenței și că 100% din cazuri au regăsit o viață utilă și plină de semnificație atunci când Dumnezeu a fost căutat fără nici o reținere. Am văzut oameni care au căzut înpoi în dependență (și chiar au murit) însă nu am văzut pe cineva să pățească așa, dacă acel cineva a avut o viață spirituală continuă fiind înconjurat de Dumnezeu și urmându-I drumul, după cum a înțeles mai bine în acel moment. Oricum, ceea ce văd adeseori sunt oameni care au căzut în altă dependență deoarece, după ce primesc Lumina Adevărului nu vor să urmeze cărarea lui Dumnezeu pe de-a întregul. De exemplu, dependenții de droguri și alcoolicii recuperați sunt prinși uneori în capcanele pornografiei și a dependenței sexuale (pe lângă altele) pentru că implicarea în alte activități distructive violează principiile spirituale.
Dumnezeu ESTE cu Adevărat Bun și ne va da timp să ne eliberăm de TOT ceea ce ne distruge – indiferent despre ce este vorba – dar vrea ca noi să ieșim atunci când ne luminează. Dacă nu se întâmplă aceasta, atunci cădem iar și Îi întoarcem spatele Luminii și ne îndreptăm spre alt întuneric care ne va îndrepta spre o mizerie similară morții spiritului, a sufletului și a corpului nostru.
Există doar un singur drum pe care îl cunosc: găsește-L pe Dumnezeu și Îl vei înțelege. Caută-L și Îl vei găsi. Dumnezeu să vă binecuvânteze.
