E o după amiază leneșă de duminică. La televizor e un meci de fotbal, gustările sunt pe măsuță iar soțul meu și fiica noastră de 13 ani se odihnesc pe fotolii pe durata pauzei de publicitate. Meciul reîncepe sau mai degrabă începe programul animatoarelor… camera se fixează pe o bombă blondă, aproape dezbrăcată. Fiica mea se întoarce către tatăl ei pentru a-l întreba cât este scorul meciului, însă ochii lui sunt lipiți de televizor.
„Tată, tocmai te-am întrebat cine câștigă! M-ai auzit?”
„Ăăă, ce anume? Îmi cer scuze, dragă … îmi spui încă o dată?”
„Nu contează, tată. Hai să ne uităm la meci”.
Câteva luni mai apoi, într-o noapte târziu, m-a trezit sunetul televizorului din camera de zi. Mi-am zis, „nu poate să doarmă… probabil că își face griji în legătură cu serviciul. Merg să-l întreb dacă vrea să stăm de vorbă sau să ne rugăm.” Intru în camera de zi și îmi văd soțul stând jos pe podea holbându-se la imagini interzise pe ecranul televizorului. Exact în momentul în care vreau să îl întreb la ce se uită, mă pălește; se uită la imaginile interzise cu femei goale pe canalul Playboy – în camera noastra de zi!
Nu poate fi adevărat… Stau acolo, împietrită de șoc si oroare, fără să fiu în stare să mă mișc. Soțul meu nu știe că stau la trei metri în spatele lui. Nu pot să șterg scena din fața mea și mă aud spunând „Ce faci!?” Speriat, sare în sus și mă privește furios, ca și cum eu aș fi fost intrusul în lumea fanteziilor sale… apoi această expresie a feței lui se schimbă în una de vinovăție și murmură „ăăă, tot schimbam canalale și din întâmplare am dat peste canalul Playboy”.
Pe vremea aceea nu auzisem de „dependență sexuală” și nu știam că mulți bărbați creștini se luptă cu pornografia; nimeni nu vorbea despre aceasta la biserică. Am întrebat niște prieteni creștini dacă era cazul să îmi fac griji iar ei nu au văzut nici un motiv de îngrijorare, spunând că îl consideră doar un caz izolat. Nu aveam nici un motiv să nu îi cred pe ei sau pe soțul meu, la urma urmelor, el mergea la biserică în fiecare săptămână, preda de ani de zile la școala de duminica, își citea Biblia și se ruga des.
Soțul meu și-a ascuns dependența sexuală în primii 16 ani din căsnicia noastră, dar cu timpul nu-și mai putea ascunde comportamentul și ne-am dat seama că ceva nu era deloc în ordine. În multe seri, la cină, stătea doar așa, fixând ceva în aer, de multe ori fără să spună ceva; de obicei era prea obosit, deprimat sau închis în sine, pentru a vorbi cu cineva.
Poate că soțul meu și-a ascuns dependența, însă nu a putut ascunde ceea ce aceasta îi provoca și ne afecta și pe noi. Într-o seară a venit la mine fiica noastră, care între timp avea 16 ani și mi-a spus plângând „Mamă, ceva nu este în ordine cu tata; nu vorbește cu mine așa cum alți tați vorbesc cu copiii lor. Dacă mă întreabă cum mi-a fost ziua, nu ascultă răspunsul. Când mergem la biserică, e ca și cum el ar sta singur într-o încăpere plină de oameni. Nu mai poate privi pe nimeni în ochi. Prietenii mă întreabă de ce este așa și nu mai vor să vină la noi acasă. Dacă așa arată viața mea, nu mai vreau să trăiesc… și ai observat că tata nu își poate lua ochii de la animatoare la televizor sau de la alte femei la biserică?
Nouă, femeilor ne vine foarte greu să facem față acestui lucru; nici o femeie nu vrea ca soțul ei să aibă de-a face cu asemenea lucruri. E dureros și e greu să găsești alte femei cu care să stai de vorbă și care să fie pregătite să vorbească despre aceasta. Atunci când fiica mea a intrat într-o depresie cu pericol de suicid, m-am hotărât și cu tot curajul mi-am confruntat soțul cu comportamentul său. A fost de acord să meargă singur la terapie individuală și împreună am mers la consiliere de cuplu.
Însă dauna era deja făcută fiicei mele care a început să caute la bărbații nepotriviți dragostea și atenția după care tânjea de la tatăl ei. A avut prima experiență sexuală la 18 ani când a fost victima unui viol la o întalnire. Acesta a fost doar începutul căutării ei după dragoste la bărbații egoiști care o foloseau doar pentru propria plăcere. Un an mai târziu, într-o seară, fiica mea mi s-a aruncat la picioare în lacrimi și mi-a mărturisit că se apucase de prostituție. Inima mi s-a sfâșiat de durere și grijă, uitându-mă la fiica mea frumoasă cum plângea pe podea… Am încercat să o ridic și să o țin în brațe, dar ea m-a împins. M-am întrebat dacă se simțea atât de mânjită și murdară, încât a ajuns să creadă că nimeni nu ar putea să o iubească acum, nici măcar propria ei mamă.
Când i-am spus soțului despre tragica întorsătură din viața fiicei noastre, el a tăcut; nici măcar nu s-a uitat la mine. Drept răspuns, el s-a adâncit chiar și mai mult în izolare. Asta a decurs săptămâni la rând, până nu am mai putut și l-am încolțit în camera de zi:
„Încă te mai uiți la filme porno și te masturbezi?!”
Nu s-a uitat la mine și nu a spus nici un cuvânt. După 22 de ani de căsnicie, știam.
Fierbeam de furie… „Tăcerea ta este asurzitoare”.
„Nu vreau să te mint din nou, dar nu pot să îți spun nici adevărul”, a răspuns.
Într-o clipă am sărit peste masa din lemn de stejar masiv din camera de zi; soțul meu s-a retras în colțul din spatele mesei și stătea acolo, tremurând și transpirând.
După 22 de ani de înșelăciune, eram distrusă și eram gata să îl ucid pe cel ce adora sexul în locul lui Dumnezeu. În loc de asta, am sunat o prietenă și am rugat-o să mă ducă la spitalul de psihiatrie. Eram acolo, înconjurată de pereții goi și de mirosul soluțiilor de dezinfectat, când mi-am dat seama că trebuie să mă despart de soțul meu și să divorțez. Trebuia să caut o viață nouă, singură.
Am pierdut atât de mult din cauza plăcerii sexuale și a mândriei. Dacă te lupți cu dependența sexuală, te rog să nu crezi minciuna că plăcerea ta nu face rău nimănui. Te rog să nu crezi că poți să învingi asta singur. Te rog să nu îți fie teamă să fii vulnerabil față de ceilalți, să spui tot adevărul cuiva care poate să te ajute pentru că acel cineva a trecut prin aceasta.
Soțul meu a fost la trei întâlniri ale grupului de auto-ajutor Strength in Numbers. Îmi amintesc de șeful grupului care a sunat într-o sâmbătă dimineața să îl întrebe cum era; după ce a închis telefonul, soțul mi-a spus „omul acesta știe exact ce întrebări să pună … Urăsc să răspund la aceste întrebări”. Soțul nu a mai revenit la aceste grupuri iar acum este fostul meu soț. Te rog, înainte să îți pierzi familia, cere ajutor azi.
Am fost de acord să împart povestea mea deoarece noi, creștinii, trebuie să vorbim despre lucrurile acestea. Am auzit în urmă cu ceva timp vorbindu-se despre acest subiect într-o emisiune Focus on the Family și nu pot să vă spun în cuvinte cât a însemnat pentru mine; mi-am dat seama că nu sunt singură și că Dumnezeu are grijă de mine.
