Am început cu costumele de baie din Sports Illustrated
Am crescut într-un mediu creștin și L-am acceptat pe Hristos încă de la o vârstă fragedă. În familia noastră existau însă niște probleme, printre care abuzul sexual, iar eu am învățat să trec peste ele folosind sexul drept consolare și dragoste.
Am început cu costumele de baie din Sports Illustrated, Playboy și masturbarea, apoi am trecut la pornografie hardcore, promiscuitate, sex cu prostituate și adulter. În acest fel am distrus o familie de cinci persoane, (ca și single am comis adulter cu mama a trei copii, eu fiind cauza principală care a dus la distrugerea familiei lor), am luat o boală cu transmitere sexuală de la o femeie pe care o cunoscusem într-un bar iar apoi, ca și creștin căsătorit, aproape mi-am pierdut căsnicia. La doi ani de la căsătorie mi-am înșelat soția cu o prostituată. Știu din experiență că adulterul este una dintre cele mai traumatizante experiențe în viață; nimeni dintre cei implicați nu scapă fără foarte multă durere și stres.
În 1986 L-am simțit pe Dumnezeu chemându-mă să ies din viața mea depravată. M-am îndepărtat de droguri și de petreceri, m-am mutat de la prietena cu care trăiam și am încetat să ma întalnesc cu fete care nu erau creștine. Orișicât încercam, nu reușeam să scap de pornografie și masturbare.
Eram foarte iscusit în acest joc, de a păstra secretă obsesia mea sexuală în fața celorlalți, inclusiv în fața soției mele. La muncă eram omul de afaceri de succes care făcea ceea ce era corect, iar la biserică era ușor să spun toate cuvintele corecte din punct de vedere teologic pe care ceilalți vroiau să le audă și să îi păcălesc pe toți făcându-i să creadă că aș fi un „mare credincios”. Eram un Dr. Jekyll creștin în timpul zilei care se transforma într-un Mr. Hyde în timpul nopții, când nimeni nu se uita. Problema era rușinea și golul pe care le simțeam după momentele Hyde, ceea ce era oribil și mă epuiza. O viață dublă consumă foarte multă energie, timp și muncă.
Deoarece în biserica noastră nieni nu vorbea despre pornografie, am presupus ca sunt „singurul” care luptă cu dependența de sex, fapt care m-a încurajat să îmi ascund partea întunecată. Astfel pofta a avut o putere și mai mare asupra mea, intensificându-mi căutările de fantezii sexuale „mai multe și mai bune”.
În 1990 am încercat să primesc ajutor din partea bisericii. Împreună cu tânăra mea soție mea am participat la un seminar pentru familie (eram căsătoriți doar de un an) și am hotărât să stau de vorbă cu un pastor de acolo despre lupta mea cu poftele trupești. După ce i-am descris problema, mi-a răspuns „oprește-te pur și simplu! Oprește-te!” Am plecat deznădăjduit auzind aceste cuvinte; știam ca eram prea jos, prea adânc pentru a mă putea „opri pur și simplu.”
În 1991, 2 ani de la căsătoria cu soția mea surprinzător de tânără, am înșelat-o cu o prostituată, atingând unul dintre punctele cele mai de jos. Durerea m-a motivat să cer ajutor și am început să caut informații despre eliberarea de dependența sexuală. Nouă ani la rând am mers la Cercul de terapie în grup „12 pași”, am petrecut 13 ani în consiliere (da, cu consilieri creștini), am citit cărți și am participat la conferințe. Am sunat un consilier la organizația Billy Graham și le-am cerut să se roage pentru mine. S-au scos demonii din mine și am fost hipnotizat. Mă rugam și citeam Biblia în fiecare zi din acea perioadă; Dumnezeu m-a auzit de multe zicând „oh Doamne, te rog iartă-mă și scapă-mă de asta”.
Astfel am obținut o oarecare ușurare pentru o vreme însă nu libertatea pe care o căutam. La sfârșit am realizat că urmăream imposibilul și că programele făcute de om nu puteau să îmi ofere ceea ce aveam nevoie, și anume o inimă nouă. Eram lehnit de foame după dragoste, eram gol, mizerabil și singur.
Am renunțat în ianuarie 1999. „Programul 12 pași”, consiliere, cărți, studiul Bibliei și orice alt lucru nu m-au dus nicăieri – nevoia de plăcere încă îmi domina viața. Am reușit să renunț la pornografie timp de 3-6 luni, dar a fost extrem. Mintea mea era chinuită de fantazii sexuale și imagini. Într-un moment de deznădejde m-am adresat Dumnezeului celui viu, spunându-i „Doamne, ori îmi vei schimba inima și ești Dumnezeul care zici că ești, cel care poate schimba viața, ori tot creștinismul este o farsă.” Dacă Dumnezeu nu mă schimba, nu ar mai fi rămas nici o speranță.
Domnul a preluat controlul și m-a condus pe diferite căi. Întâi a trebuit să fug de plăcere, lucru dificil. Fără jocuri, nu aveam voie să mă mai joc cu ea. M-am ferit să fiu singur, ca și când întreaga mea existență ar fi depins de asta și mă întâlneam mereu cu alți bărbați. Asta însemna o mulțime de telefoane, prânzuri, mic dejun și întâlniri, în fiecare zi și în fiecare săptămână.
Unul dintre lucrurile care m-au făcut să mă îndoiesc de grupul din programul „12 pași” era „standardul de sobrietate” care se concentra numai pe comportamentul fizic. Dumnezeu mi-a arătat că dacă mă concentrez să mă cumințesc numai pe partea fizică, aș fi ratat ținta la kilometri distanță. Standardul lui Dumnezeu pentru puritate sexuală este „să nu preacurvești în inimă” (Matei 5:28), pe lângă actul fizic. După standardele omenești, aș putea simți plăcere în inimă, însă aș rămâne „curat.”Standardul lui Dumnezeu pentru puritate sexuală, puritatea sufletului, era imposibil de atins pentru mine de unul singur, ceea ce m-a determinat să mă las în voia lui cu tot ce aveam. Nu mă mai puteam baza pe programe și cunoștințe, am început să am tot mai mare încredere în el și să valorez tot mai puțin ceea ce credeam eu.
Domnul m-a făcut să mă confrunt cu o rană provocată de tatăl meu, rană de care mă ferisem dintotdeauna. Am reușit să o vindec cu ajutorul altui bărbat, ridicând o mare durere de o viață întreagă, frica precum și respingerea din inima mea. Inima mea se curăța, însă ceva încă lipsea; continuam să fiu atât de gol pe dinăuntru.
Diminețile, când eram cu Dumnezeu, El a început să mă îndrume spre versetele din Cuvântul Lui care ne îndemnau să îi căutăm chipul, cum ar fi Ieremia 29-13… „Mă veți căuta, și Mă veți găsi, dacă mă veți căuta cu toată inima.” Mi-am dat seama că sunt gol deoarece eram înfometat de Dumnezeu. De asemenea, eram convins că nu îl căutasem niciodată până atunci „cu toată inima.” Am căutat femei, locuri de muncă și alte lucruri cu toată inima, dar, în ciuda cunoașterii Bibliei, niciodată în viața mea, nu l-am căutat pe Dumnezeu Însuși cu toată ființa mea. Niciodată nu am încercat să văd persoana din spatele cuvintelor; pentru mine, creștinismul a fost o mare și glorioasă încercare de a „fi destul de bun” pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Toate erau doar o minciună.
Domnul încerca să mă convingă prin versete cum ar fi Ioan 5:39 că aveam nevoie de El pentru viața pe care o căutam: „Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Și să nu veniți la Mine ca să aveți viață.” Căutam ceva mult mai profund și mai puternic decât „sobrietatea sexuală”, cunoașterea care era cu mult mai minunată decât pur și simplu teologia, eram înfometat să știu și să mă umplu de Dumnezeul cel Viu. Am început să Îi caut chipul cu tot ce aveam. Adeseori I-am cerut să mi se înfățișeze, să îmi arate cine era El, să mă umple cu viața și dragostea pe care le căutam. Îl căutam din greu, mereu.
În iunie 1999 citeam scrisoarea I-a a lui Ioan, cu o mulțime de versete vorbind despre dragostea nemărginită a lui Dumnezeu pentru noi. Ca de obicei când citeam despre dragostea lui Dumnezeu, intram într-o stare de deprimare… și am explodat: „Doamne, de ce intru în starea aceasta de deprimare ori de câte ori citesc despre dragostea Ta?”
El mi-a răspuns imediat cu acea voce blândă, înceată iar cele cinci cuvinte m-au atins adânc: „Pentru că tu nu crezi”. Am fost șocat să Îl aud spunând așa, însă era adevărul. Domnul îmi spunea de o viață întreagă „Te iubesc” iar eu nu L-am crezut. Mi-a amintit de momentele în care Îl auzeam spunând cuvinte cum ar fi „preaiubitul lui Dumnezeu” de-a lungul anilor trecuți, când eu L-am îndepărtat, crezând că astfel de cuvinte de dragoste nu puteau fi adresate unuia ca mine. Îl vedeam pe Dumenzeu înfuriat, rece și distanțat și I-am respins dragostea alegând în locul ei plăcerea, chiar dacă El mi-a oferit harul Său. În primii 36 de ani ai vieții mele L-am sfidat în față numindu-l mincinos, chiar dacă mergeam la biserică unde cântam cântece de laudă, mă rugam și citeam mult din Biblie.
Adevărul că Dumnezeu mă iubea în ciuda a tot ceea ce făceam, m-a lovit adânc în inimă și a deschis acel ventil sigilat, lăsând Duhul Sfânt să îmi inunde inima cu dragoste, bucurie și pace. În sfârșit aveam viața pe care am căutat-o în toți acești ani în plăcere, și viața mea nu mai era la fel.
De atunci e o bucurie pentru mine să le vorbesc celorlalți despre „dragostea furioasă”, după cum o numește Brennan Manning. Nu ofer celor dependenți de sex un program sau „10 pași spre libertate”. Sunt anumite principii pe care trebuie să le cunoaștem în această luptă, bineînțeles, însă metodele se diferențiază de scop, ca Dumenzeu să ne umple cu viața și dragostea Lui. Toți suntem unici iar Dumnezeu lucrează în diferite feluri cu noi. Misiunea mea este de a-i îndruma pe ceilalți înspre Dumnezeul cel Viu și harul Său, care îi eliberează pe cei zdruncinați. Când îl căutăm pe Dumnezeu, găsim puritate sexuală însă dacă facem din puritatea sexuală scopul nostru, nu o să-l atingem, deoarece în nici un program nu există putere, iar noi nu avem destulă putere de voință, pentru a ne depăși carnea.
Când am văzut statisticile arătând că cel puțin jumătate din bărbații din biserică aveau o problemă cu pornografia, am știut că este o mare nevoie de ajutor în acest sens. În toamna anului 2000 Domnul m-a îndrumat să înființez primul grup de auto-ajutor Strength in Numbers (Putere în unitate) în Colorado Springs. M-a trimis la închisoare și în alte locuri pentru a vorbi despre dependența de sex și îmi face plăcere să și scriu. De curând, Domnul m-a pus în legătură cu Jayson Graves și Rob McIntire și acum sunt implicat în programul radio Blazing Grace, care se axează pe tema dependenței sexuale.
Mulți din biserică nu își dau seama de cât de răspândită printre ei este dependența sexuală și pornografia, astfel încât o parte din munca noastră include prezentarea statisticilor și sprijinul în organizarea propriilor grupuri. Apatia și tăcerea sunt armele cele mai mari ale lui Satan în această luptă, de aceea trebuie ca noi să ieșim, să spunem adevărul, să oferim răspunsuri și să îi îndreptăm pe cei zdruncinați către Hristos. Dacă ne ascundem în fața acestor probleme, mai multe familii vor fi afectate, este mult în joc.
Programul Blazing Grace nu se adresează doar bărbaților, soțiile lor au și ele nevoie de îndurare, speranță și vindecare. Există multe femei care se luptă cu dependența de sex, aceasta nu este o problemă doar a bărbaților. Dorința mea cea mai arzătoare este să văd trupul lui Hristos purificat, întărit și plin de harul nemărginit al lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi sarea și lumina, după cum ne-a chemat El să fim.
